După 10 ani

Daniel Săuca

Într-un text din „Dilema veche” (nr. 673/ 12-18 ianuarie 2017), Ovidiu Nahoi se întreabă, printre puținii, de altfel, dacă a fost un succes aderarea României și a Bulgariei la UE. (După cum se știe, la 1 ianuarie 2017 s-au împlinit 10 ani de la „mărețul” eveniment.) Autorul menționat spune că „nu tocmai, în raport cu așteptările celor mai săraci dintre români și bulgari, și poate nici comparativ cu ceea ce sperau mulți dintre birocrații europeni”. Lucrurile ar sta altfel dacă „le privim în context regional”. „România și Bulgaria au rămas democrații liberale, iar cele două societăți se numără printre cele mai euro-optimiste din întreaga Uniune”, crede O. Nahoi, în opinia căruia din punct de vedere economic, social, al dezvoltării democrației, „România este de departe campioana regională, iar Bulgaria, vicecampioana”. Semnatarul menționat conchide că, din perspectiva amintită mai sus, „aderarea celor două state a fost un succes incontestabil, cu care Uniunea Europeană are de ce să se mândrească”. Poate. Nu zic nu. Cred însă că pentru mulți români/sălăjeni UE rămâne fantomatică. Mecanismele instituționale de funcționare ale Uniunii sunt necunoscute, oricum întortocheate, „esoterice”. Puteți să spuneți repede măcar o faptă notabilă a vreunui europarlamentar român? Nu prea cred. Știți care sunt principalele proiecte cu finanțare europeană „implementate” în Sălaj? M-aș mira. Cu siguranță, problematica europeană nu are „priză” la „marele public” și din cauza unor proaste, ineficiente „metode” de comunicare. După 10 ani, sunt convins că mulți români văd „integrarea” în UE în primul rând datorită „migrației” forței de muncă, a banilor trimiși acasă de „căpșunari”. După 10 ani, încă nu am înțeles (poate nici nu merită) „cu ce se mănâncă UE”. De aici și multele sloganuri, declarații politicianiste. Suntem probabil „campioni regionali” ai integrării, dar încă analfabeți în înțelegerea „Europei”, într-o țară în care oricum prosperă analfabetismul. Altfel, destul de probabil, în continuare unii sau alții (decidenți sau nu, comentatori pertinenți ori nu) se vor juca cu termeni, mulți termeni, multe expresii sau ce-or fi: Brexit, infringement, fonduri europene structurale și de investiții, unitate în diversitate, piața comună, euro etc. Și mulți dintre noi, ca și până acum, vor trece nepăsători mai departe, convinși că nu merită să-și bată capul cu ceva de neînțeles…